Prejudecati legate de PR-isti

Ma indoiesc sincer ca exista meserie pe lumea asta care sa nu fie tributara prejudecatilor multimii. Prin multime inteleg aici pe cei care nu lucreaza in domeniu sau mai rau, nu au nici o treaba cu domeniul respectiv. Dar, evident, sunt liberi sa-si dea cu parerea si sa creada ce vor ei.

Despre meseria de PR se zice in general ca e cool. De ce cool, s-ar putea sa va povestesc intr-un post viitor. Acum ne oprim la prejudecati. Le prezint intr-o ordine intamplatoare:

1. PR = Relatii cu publicul. Nu, Relatii Publice nu inseamna relatii cu publicul; ci cu publicurile, pe care le impartim in doua categorii: extern (presa, furnizori, clienti etc) si intern (angajati).
2. PR-ul e meserie numai pentru fete. Stiu cativa specialisti in Relatii Publice barbati, si de la noi si de-aiurea si nu se descurca rau deloc.
3. Daca esti PR-ista atunci singur esti blonda, fotomodel, frumoasa dar mai putin inzestrata la etajul superior, analfabeta, inculta etc. As putea da o multime de exemple care sa contrazica aceasta teorie, dar ii las pe sustinatorii ei sa le descopere singuri.
4. Ca sa ajungi PR-ista (mai ales la o companie, dar e valabil si in agentii), mai intai trebuie sa-ti demonstrezi competentele in fata sefului. Iar demonstratia nu are nimic ide-a face cu internetul. No comment – ar fi, de altfel inutil, in fata unor asemenea ineptii.
5. Viata de PR-ist(a) e roz-bombon, totally glamorous si se imparte intre evenimente mondene, lunch-uri cu ziaristii si telefoane. Gresit, inseamna documentare, inspiratie, creativitate, deadlineuri imposibile, oameni imposibili, emailuri, si da, telefoane.

Lista ramane deschisa.

Comunicat de presa vs. advertorial

Recent, AdPlayers a lansat o cruciada impotriva advertorialelor botezate comunicate de presa.
Acum, sa vedem in mare care ar fi diferenta dintre cele doua.

Comunicatul de presa informeaza. Contine o stire, aduce o informatie noua si de preferinta, relevanta.
Advertorialul promoveaza, evidentiaza beneficiile unui produs si contine evetual un indemn la cumparare. Imformatia se dilueaza in procesul promovarii.

Bineinteles ca si PR-istii scriu advertoriale. De regula sunt marcate cu “P” si se numesc chiar asa: advertoriale. Iar comunicatul de persa nu e in niciun caz un advertorial mascat.

PR cantitativ vs. PR calitativ

Ideea pentru acest post mi-a venit citind urmatorul paragraf: “PR is not just about media hits. It’s about creating a strategy to meet your objectives. If your objective is to become an expert resource on a particular subject matter, then doing interviews is essential. If you want to sell widgets consistently quarter after quarter, PR is a small (but integral) part of a larger marketing plan. Be clear on why you need hits.”

De cele mai multe ori, de la specialistul in PR se asteapta un aumit numar de aparitii in media. Canalele de comunicare sunt mai putin importante, ce conteaza e cantitatea: in cate ziare a aparut numele companiei, cate interviuri a acordat CEO, la cate emisiuni televizate a fost invitat etc. Din perspectiva omului de PR, “da bine” sa poti promite/garanta un press clip impresionant.

Nu sustin ca PR-ul cantitativ nu e de calitate. Calitatea si cantitatea nu trebuie sa se excluda reciproc. Daca avem o strategie buna si o acoperire mare in media, bravo noua! Ca oameni de PR, inseamna ca am facut treaba buna. Vorbesc aici de situatiile in care cantitatea primeaza in fata calitatii. De situatii in care nu mai conteaza ca am ales un canal de comunicare irelevant atat timp ne isese “la numar”.

Eu personal sustin PR-ul calitativ: un plan bine pus la punct, in care stim cine este targetul si de unde se informeaza, un mesaj coerent, o selectie riguroasa a canalelor de comunicare (incluzand chiar renuntarea la cele care nu se preteaza targetului sau mesajului). La sfarsit, e posibil ca press clip-ul sa fie mai subtirel. Dar cu siguranta actiunea de PR a fost mai eficienta.