Pe ce se bazeaza relatiile

Chiar asa, ma gandesc sa incep cu o intrebare foarte buna: pe ce se bazeaza relatiile? Nu vreau raspunsuri filosofice, nu, deloc, vreau ceva prompt si ceva adevarat. De fapt, chiar nu vreau niciun raspuns, deoarece eu stiu foarte bine pe ce se bazeaza relatiile si deoarece nu despre asta vreau sa va vorbesc. Nu voi sta sa insir aici multe cuvinte despre toate valorile care trebuie sa se regaseasca intr-o relatie. Nu, sigur ca nu. Vreau, insa, sa va vorbesc despre niste intamplari.

Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti un om cu care sa simtiti o conexiune aparte, nu este vorba doar despre atractie, este ceva mai mult, este mai mult decat simpatie, este aceeasi lungime de unda si ambii simt acest lucru. Vi s-a intamplat? Mie, da. Si am fost atat de placut surprinsa de acest lucru. Si in momentul in care faci un pas spre a cunoaste mai bine omul respectiv, afli o noutate, ca este, de fapt, intr-o relatie. Acum vine intrebarea cea mai importanta, dragelor, ce faci in acest caz? Voi ati indrazni sa intrati intr-o relatie peste alta relatie? Ati facut asta? Ati avut mustrari de constiinta? Personal, sunt foarte mult pasionata de tema fidelitatii si am avut discutii lungi pe aceasta tema. Nu, nu ma pronunt pentru o relatie cu mai multi parteneri, doar ca mi se pare un subiect interesant de studiat faptul ca este posibil ca fidelitatea sa vina dintr-un sentiment acut de egoism. Ce ziceti voi despre asta? Este posibil asa ceva? Eu zic ca mai mult ca sigur! Bine, dar nu despre egoism vorbim acum, ci despre oamenii care simt ca o relatie nu merge, dar totusi raman acolo. De ce? Este o intrebare la care voiam sa aud un raspuns, in momentul in care stateam in fata unui om pe care il placeam si care nu putea sa-mi explice de ce inca mai este intr-o relatie defecta. Eu, personal, nu am intrat niciodata intr-o relatie cu un barbat care stiam sigur ca are, de fapt, pe cineva, adica, ca are o relatie serioasa, fie ea si la distanta, fie ea si imperfecta, fie ea si in pauza. Sa va explic de ce. In primul rand, eu ma respect pe mine, in al doilea rand eu o respect pe femeia cu care acest barbat este intr-o relatie. Fie si defecta aceasta relatie, mi se pare normal sa ii pui capat, din moment ce iti dai seama de faptul ca nu mai merg lucrurile.

Mi se pare atat de lipsit de respect sa nu ii spui unei femei despre faptul ca nu o mai iubesti sa ca nu simti nimic pentru ea. Mi se pare chiar oribil. Stiu ca ar fi foarte greu pentru o femeie sa suporte o lovitura de acest fel, insa, cu timpul, va aprecia mai mult faptul ca ai fost sincer cu ea si ca nu ai mintit-o, de fapt. Mi-a luat ceva timp ca sa-mi dau seama de acest lucru, de fapt. Acum cativa ani, cand eram intr-o relatie si iubitul meu a incercat sa-mi explice de ce ar vrea sa ne despartim, nu l-am lasat sa o faca, deoarece eu nu eram pregatita pentru asa ceva. Nu am permis nici in ruptul capului sa se intample aceasta despartire pana in momentul in care eu m-am simtit suficient de puternica pentru a pleca din acea relatie. Imi dau seama de faptul cat de gresit este acest lucru. Cat de naspa am fost eu si am ajuns sa-l apreciez mult pentru faptul ca mi-a fost alaturi pana eu m-am obisnuit cu ideea si pana am devenit eu puternica. Am abordat tema cu relatiile duble, deoarece, destul de recent, mi-a placut foarte mult un barbat, frumos, inteligent, atent, toate la pachet cum s-ar spune. Am iesit in calitate de prieteni si, printre altele, am aflat despre faptul ca el are o iubita, are o relatie la distanta, care, insa, nu mai functioneaza de ceva vreme.

Cu toate ca simteam o conexiune intre noi, eu am pus capat acestor intalniri. Si tin sa va explic de ce. Mi se pare atat de injositor pentru un barbat care are o relatie la distanta, fie ca ea nu mai functioneaza deja, sa propuna unei alte femei o alta relatie. Cred ca acest lucru arata foarte multe aspecte ce tin de caracterul acestui barbat, iar un barbat care nu stie ce isi doreste in viata sa, nu este un barbat pe care eu mi-l doresc.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu