Blogul lui Andrei

Archive for the ‘Special’ Category

“Deschide, fă, geamu’, că candeşte a jeg!”

Posted on Aug 11, 2010 04:21:09 PM

în Jurnalul Naţional
 
Un nou brand turistic al României a invadat ziarele, televizoarele şi străzile. Peste tot celebra frunză a doamnei Udrea, furată sau ciordită de la nu ştiu ce mare agenţie de turism ori cumpărată de o firmă spaniolă de pe internet cu modica sumă de câţiva euroi, îţi apare în faţă ca celebrii palmieri de pe litoral.


Ei bine, dragii mei cititori ai Jurnalului Naţional, am ascultat sfatul ministrului de la Turism şi am plecat în expediţia de relaxare, sau aşa credeam iniţial, în “The Carpathian garden”. Fără prea mult bagaj, am purces din prea-minunatul cartier în care locuiesc spre Gara de Nord din Bucureşti. Am decis să plec dis-de-dimineaţă, atunci când pe vremuri, mii de români veneau spre muncă, iar acum aşteaptă la colţ de stradă poştaşul care le aduce pensia din care îşi mai pot cumpără doar un Dulcolax pentru constipaţie.

Cum în Gara de Nord jegul este la discreţie, rahaţii câinilor sunt peste tot, bălţile cu urină ale boschetarilor nu lipsesc nici ele, dar nici aurolacii, care în câţiva ani vor deveni, poate, noul nostru brand turistic, îmi iau bilet la clasa 1 al trenului care mă duce spre Carpaţi. După cinci minute în care am aşteptat, pentru că o biată bătrânică nu ştia să scrie, nici nu mă miră, doar trăim în România, am reuşit să-mi procur biletul de călătorie, după o serie lungă de nervi încă de la startul expediţiei.

Peronul 4, ora 07:10. Trenul era tras pe peron, deja. Da, dar nu era cel care mă ducea spre explorarea minunăţiilor ţării, ci unul care venise de mai bine de jumătate de oră de la Deva. Peronul se umple rând pe rând cu diverşi cetăţeni avariaţi de căldura din Bucureşti. Mulţi se suie, dar se prind că nu e trenul spre “The Carpathian garden”. Vacanţa era gata să înceapă, pentru că la 07:30 trebuia să aud “strigătul de luptă” al locomotivei, dar nu s-a mai întâmplat asta, pentru că la acea oră trenul nici nu era pe peron. Într-un final, un uncheş la vreo 45 de ani cu un streag galben şi un fluier în gură anunţă intrarea trenului în gară. O garnitură venită parcă din desenele animate, care scârţia din toate părţile.

Am început cu stângul pentru că deja am plecat cu întârziere de 20 de minute din Bucureşti. În Japonia sau China, după un minut era demis tot Ministerul Transporturilor, dacă nu chiar Guvernul. În România, peste o sută de mii de ani se poate întâmpla asta. Paporniţe peste tot, femei nervoase, bărbaţi cu burtoaie goale şi plini de păr, mirosind a bere ieftină. “Pleacă trenu’, fă proasto. Suie mai repede că să mâncăm, că mie mi s-a făcut foame!”, se aude în mijlocul vagonului de clasa 1 a trenului accelerat 1745. “Deschide, fă, geamu’, că candeşte a jeg”, strigă din nou burtosul de pe locul 45 al vagonului, după numai câteva minute, dar misiune imposibilă: geamurile sunt prinse în şuruburi şi închise cu cheia pătrată.

După ce-am făcut cunoştinţă cu zeci de rromi care mâncau salam ţărănesc pe foaie fină de ziar, în jurul orei opt şi-un pic se aprind luminile în tot vagonul şi, surpriză, porneşte căldura! Da, da, nu vă miraţi! Pe 33 de grade, căldura duduia vagonul de clasa 1, în timp ce iarna e zăpada de doi metri pe coridoare. În acel moment cedez, mă ridic plin de nervi şi îmi vine să sar din tren. Şi nici nu ajunsesem în Chitila! Curgea apa pe geamuri mai ceva ca la Cascada Urlătoarea de la condensul din compartimente. Miroasea mai ceva ca la Glina şi nici nu trecuseră 30 de minute din călătorie.

Trag de uşă, parcă înţepenită de nesimţirea românilor, şi mă duc la clasa a II-a. Surpriză, aer condiţionat, fără burtoşi gretoşi mâncători de salam ţărănesc şi nici geamuri închise cu şuruburile. În plus, erau şi perdele! Surprinzător, nu? Trecem de Ploieşti, Câmpina, Breaza, Sinaia şi Buşteni şi încep să apară negustorii. “Zmeurica fermecată, face fata bucuroasă!”, strigă un cetăţean colorat de 1 metru 45 cu un coş ca de parastas în braţe. Probabil, PR-ul oficial al Ministerului Tursimului!

O luăm din loc cu 5 la oră, mai ceva ca un dric de zile mari şi încep ca minutele de întârziere din gara din Braşov se schimbă din minut în minut. După patru ore de chin, da, patru ore!!! nu e nici o glumă ajung la Braşov cu mirosul de urină, rahat, aurolac şi parizer ţărănesc în nas.

Tanti Udrea, chiar crezi că mai am chef să explorez grădinile matale? A, apropos, n-am intrat la WC pentru că trenul avea şi mai mare întârziere din cauza echipei de la IML care se prezenta la faţa locului!

Vacanţă plăcută!

Nu ne omorâţi…

Posted on Feb 2, 2010 04:07:02 PM

Romani, vi se pregateste ceva!

Cît de curînd majoritatea românilor vor deveni cobaii unei mari companii europene.  Compania germană BASF anunţă cu bucurie că România a acceptat „într-un ritm alert” să folosească un nou compus chimic, care conţine initium, substanţă deosebit de toxică. Pentru că este nou, produsul are nume provizoriu, iar la noi va fi folosit Enervin pentru struguri şi Zampro, pentru alte culturi. Substanţa va fi folosită pentru combaterea dăunătorilor. Mai multe pe forum.

Devenim astfel prima ţară din lume care va folosi pentru stropirea culturilor de roşii, castraveţi, ceapă, cartofi şi culturile de viţă de vie o substanţă nouă, extrem de toxică, foarte periculoasă pentru organism. Aici.

Initiumul sporeşte pînă la 65% riscul de cancer de colon pentru că intră rapid în combinaţii chimice şi rămâne în organism. Un miligram de initium intrat în corp se elimină în aproape un an de zile, iar dacă mâncăm zilnic legume tratate, concentraţia creşte considerabil. Tot ce vom mînca va fi numai o toxină. Vestitele noastre salate de roşii şi castraveţi vor veneni otravă curată. Cartofii natur, prajiţi sau copţi în coajă vor acumula în ei initium ca la balamuc. Ne vom curăţa lent şi nu ne vom da seama de unde ni se trage. Mulţi vor acuza autorităţile că necazul vine de la vaccinul pentru gripa porcină făcut în această iarnă, altii mai norocoşi vor  mînca numai roşiile, ceapa şi castraveţii sădiţi de ei în curte şi aduse la maturitate fără nici un fel de ajutor chimic.

Concernul german anunţă ca pe o mare realizare faptul că România va experimenta compusul chimic şi spune că, în felul acesta, vom produce mai mult pentru export. Ministerul Agriculturii confirmă că şi-a dat acceptul pentru folosirea acestui fungicid.

La data de 8 decembrie 2009, Comisia de Omologare a Produselor de Protecţia Plantelor a aprobat folosirea substanţei nocive într-o primă fază pentru plantaţiile de viţă de vie. Fungicidul are un conţinut de 12% initium.

Atenţie!!! Nici salata verde din supermarket sau de la taraba ţăranului precupeţ nu mai este atât de sănătoasă. Mai bine o daţi pe urzici, untişor, dragavei si leurdă. :)

Băsescu.ro a fost clonat

Posted on Nov 2, 2009 11:45:48 AM

Site-ul de campanie pentru referendum al preşedintelui Băsescu,a fost clonat, păstrându-se aspectul grafic dar parafrazându-se mesajele şefului statului, inclusiv sloganul, care din “De ce le e frică nu scapă” a devenit “De ce ţi-e frică, păsărică?”.
Mesajele “471 – 300 parlamentari” şi “Hai la referendum!”, postate pe site-ul preşedintelui, au devenit, pe site-ul traianbasescu.org, “1 mandat – 0 rezultate” şi, respectiv, “Hai la revedere!”. Tot aici mai găsiţi unele îndemnuri, cum ar fi “Să trăiţi bine! Ca în Trinidad Tobago”, “Din succesuri în succesuri, către marile progresuri!” sau “Vreau o Românie a bunului şpriţ!”.
“Să trăiesc bine! Ca ministru, am vândut flota la fier vechi. Ca primar, mi-am dat singur o casă pe strada Mihăileanu. Ca preşedinte, l-am ajutat pe fratele meu să facă afaceri cu armament. Încă un mandat şi m-am aranjat!”. sursaMediafax

Picioru’ Gras şi Nişte răspunsuri

Posted on Oct 26, 2009 03:45:36 PM

Mihaela Rădulescu îşi va lansa, la începutul lunii noiembrie, volumul “Nişte răspunsuri”, la editura Polirom. Această carte îmbină texte personale cu texte de ficţiune şi este ilustrată de Horaţiu Mălăele.

Mihaela va inaugura încă un magazin Picioru’ Gras unde se vor găsi articole vestimentare sub marca „Ayan” pentru copii cu vârsta între 3 luni şi 14 ani. De ce Picioru’ Gras? pentru că, aşa cum a explicat diva, aceasta era porecla lui Ayan în primii ani de viaţă.

Inaugurarea propriu-zisă va fi făcută de micuţul Ayan, căruia ii revine sarcina de a tăia pamblica. „În magazin se găsesc haine tradiţionale de copii. Acest magazin este o încercare. Magazinul practic spune o poveste, fiecare magazin pe care îl vom deschide va spune o poveste care va fi şi tipărită, dar ne-am gîndit să nu le facem pe toate o dată, ci pe rînd. Nu sînt poveşti cu balauri sau lucruri urîte. Este o poveste în care se deschide o poartă magică şi dincolo de această poartă magică este o poveste simplă, de bun gust”, a declarat Mihaela.

Mihaela s-a retras din televiziune la sfârşitul lunii mai, renunţând la emisiunea “Duminica în familie”, pe care o prezenta la Antena 1. Motivul invocat de Mihaela Rădulescu a fost fiul său, Ayan.
Viaţa Mihaelei Rădulescu a fost în atenţia presei în mai multe rînduri în acest an, după divorţul său de omul de afaceri Elan Schwartzenberg.

Madonna a avut România la picioare!

Posted on Aug 27, 2009 07:17:40 PM

Cel mai rîvnit concert al anului şi unul dintre cele mai aşteptate spectacole din ultimii ani a avut loc miercuri seară în Parcul Izvor. Madonna s-a aflat pentru prima dată în România, în cei aproape 30 de ani de carieră. Aproximativ 70.000 de fani să o vadă pe într-un show fabulos pe regina muzicii pop. Aşteptată cu nerăbdare de mii de fani, mereu înconjurată de agenţii de securitate, Madonna a susţinut un concert, ce, cu siguranţă va intra în istoria concertelor senzaţionale organizate în România.

La 21:49, Madonna şi-a făcut aparaţia pe scenă în uralele zecilor de mii de fani, îmbrăcată în negru, cu cizme pînă la genunghi. Nebunia “Candy Shop” a deschis concertul de la Bucureşti, după salutul vedetei pentru publicul de la Bucureşti, “Hello, Romania!”. În timpul piesei “Beat Goes On” pe scena uriaşă amplasată în Parcul Izvor, Madonna şi-a făcut apariţia într-o limuzină retro de culoare albă. Fără să ţină cont de nimic, vedeta a ştiut să ridice publicul în picioare după primele piese. Au urmat momente inedite pe parcurul pieselor “Human Nature” şi “Vogue”.  Madonna alături de patru superbe dansatoare şi patru dansatori şi-a băgat microfonul în chiloţi. Şi asta era doar prima nebunie a vedetei!

Îmbrăcată într-un hanorac, cu o fustă scurtă, adidaşi negri şi mînuşi fără degete, Madonna a început partea a doua a show-ului sărind coarda. “Poţi mai mult decît atît, hai România!”, a fost mesajul pentru publicul din parc. Cu o condiţie fizică de individiat, Madonna a sărit coada pentru cîteva minute. Nu a lipsit nici de această dată, ca în fiecare concert al divei, omagiul pentru Michael Jackson căreia vedeta i-a dedicat cîteva minute din spectacol. Pe acordurile din “Thriller” şi “Bilie Jean”, chipul lui Michael a fost proiectat pe ecranele gigant . “Ai fost cel mai mare artist din toate timpurile, îţi mulţumesc Michael Jackson!”, a fost mesajul pentru regele pop.

Madonna a reuşit să facă un adevărat spectacol, în timpul celebrului hit “Music”. Miercuri seară, Madonna a decis să se sărute cu una dintre dansatoarele sale, apoi şi-a rupt fusta şi a aruncat-o în public. “I love you Bucharest!”, a fost mesajul care a dat drumul părţii a treia din concertul de la Bucureşti. “Buna seară, România! Bucureşti eşti gata pentru lecţia de spaniolă?”, a întrebat Madonna, pregătită pentru “Spanish Lesson”, urmată de “Miles away” şi “La Isla Bonita”.

Madonna a vorbit pentru prima dată cu publicul din Bucureşti. “România, mă bucur să mă aflu aici! Şi eu vă iubesc. Am auzit la ştiri că aici în Europa de Est, ţiganii sînt discriminaţi!”, moment în care cei aproximativ 70.000 de spectatori au început să o huiduie. “Asta nu ar trebui să se întîmple niciodată, pentru că şi ei sînt oamenii ca şi noi!”, a încheiat ea, cîntînd “You must love me”, urmată de “4 minutes”.

“Like a Player” şi “Frozen” au fost piesele care au dus spre ultima parte a showului. Finalul a fost unul incendiar, cu jocuri de lumini şi lasere. “Ray of light” şi “Give it to me”, au fost piesele care au creat o atmosferă senzaţională. Şi cum Madonna ne-a obişnuit cu scenele fierbinţi, pe final, a mimat un act sexual cu danstorii săi, apoi s-a făcut nevăzută după ultimele sale cuvinte, “Mulţumesc România, noapte bună!”.

Fotbalul îşi ia rămas bun de la un idol!

Posted on May 24, 2009 12:43:58 PM

Nu va continua! Nu încearcă să păcălească fotbalul, e prea bun pentru asta. Antrenoratul nu îi surîde, ”reunește toate lucrurile care nu îmi plac la fotbal”. În septembrie va decide dacă va rămîne în conducerea lui AC Milan.

Astăzi va intra pentru ultima oară în vestiar. Se va schimba alături de colegii săi şi va rememora clipele frumoase alături de cei care, rînd pe rînd, l-au părăsit. Acum e timpul lui să părăsească. Se va ridica în picioare, îşi va pune banderola şi va lua fanionul.

Antrenorul vorbeşte, ultimele precizări. E Carlo. Odată stătea în dreapta lui, îmbrăcînd acelaşi tricou, iar acum? A trecut prea mult timp. Iese pe uşă şi se îndreaptă spre tunel. Vine şi Francesco cu ai săi, iar arbitrul face semn spre teren. Nu e cel cu chelie, a plecat şi el demult.

Şi intră pe teren aşa cum o făceau vechii gladiatori. Nu e Colosseumul, e San Siro. 80.000 de suporteri vor izbucni în urale. Ricardo şi Pippo sînt la centru, iar el se îndreaptă spre propriul careu.  Acelaşi ritual, alţi jucători. Ieri erau Baresi, Ancelotti, Costacurta, iar astăzi Jankulovski, Beckham, Pirlo. Ce vremuri! Meciul cu numărul 901 pentru AC Milan de astăzi este ultimul.

31 de trofee a cucerit familia Maldini la AC Milan, dintr-un total de 47 al clubului. Cinci au fost cucerite de Cesare Maldini, iar 26 de Paolo Maldini. Al doilea capitol se încheie, dar povestea Maldini continuă!

de Florinel Dincă

Taxă nouă la Taxi 2000: TAXA DE CURVIE!

Posted on May 6, 2009 12:34:56 AM

În urmă cu cîteva luni am povestit tot ce am vorbit cu un taximetrist. Dacă nu aţi citit atunci puteţi arunca o privire AICI.

Ieri seară, după meciul Stelei de la Buzău, cîştigat cu 1-0 după un offside cît Bulevardul Magheru, am sunat la firma de taxiuri cu care merg de mai bine de un an de zile, cel puţin de 5 ori pe săptămînă. Ca de fiecare dată aceeaşi voce piţigăiată care mi-a preluat comanda şi mi-a găsit o maşină. A venit de la Piaţa Rosseti şi de această dată nu a mai urmat un dialog între mine şi şofer şi pur şi simplu un monolog ca cele de pe vremea lui Florin Călinescu, la Chestiunea Zilei. Am aflat multe lucruri interesante, pot spune că ştiu, şi ştiţi şi voi acum ce urmează să facă acest taximetrist a doua zi. Culmea, că a fost un alt şofer faţă de data trecută, dar în monologul lui de aproximativ 15 minute, din Romană pînă în Crîngaşi mi-a povestit despre o taxă despre care recunosc că n-am mai auzit pînă acum, “taxa de curvie”. Dar le vom descoperi pe toate şi o să încerc să fiu scurt pentru a nu vă plictisi. Aşadar să-ncepem!

“Bună seara, dacă mai poate să fie bună. Nu mai merge treaba, e linişte şi românul e prost rău. Am stat acum două zile la Piaţa Unirii. Era ora 9 seara, spre 10 aşa. A venit o doamnă la mine, s-a uitat atentă pe uşă, a vrut să o deschidă şi s-a răzgîndit. M-am întrebat oare de ce nu vrea să meargă cu mine, cînd afară deja începuse şi ploaia? Am văzut că a scos telefonul din geantă şi a sunat. După vreo cinci minute a venit o maşină de la Taxi Cobălcescu. Apoi mi-a picat fisa. Noi avem 17 mii tariful pe kilometru şi aia îl au 16 mii. Pentru o mie de lei a preferat să-l aştepte o grămadă de timp şi să vină ală.

Chiar în seara asta am vorbit cu un prieten de la Speed Taxi care au 14 mii kilometrul şi-mi zicea «Mişuleee, îmi vine să muşc din uşă. Se suie toate chitrele la mine în maşină. Dacă face cursa 15 lei, 15 lei îmi lasă, nimic în plus. Toţi coşcadîrii din Bucureşti merg cu mine, m-au terminat». Asta e mentalitatea românului. Că-mi venea să mă dau jos la aia şi să-i zic: «Fă proasto! Mergi pînă la Constanţa de te uiţi la preţ, pierzi cîteva mii de lei». Da, de ce să-mi fac eu nervi, ăşti-as oamenii“, spune taximetristul pe care îmi dau seama că-l chemă Mihai.

Acesta îşi aprinde o ţigară la semaforul de la Victoriei  şi continuă. “Eu am fost printre primii şoferi de la 2000. Cînd am venit eu patronul lucra cu mine pe stradă şi acum îşi bate joc de noi. A uitat că la început avea 20 de şoferi dintre care 15 erau aduşi de mine, şi cinci de el. Nu-l critic, că a fost băiat deştept şi acum are casă la Corbeanca, maşini de fiţe şi el şi nevastă-sa. Şi-a făcut o vilă unde a mutat dispeceratul. Şi-a luat casă de vacanţă la munte şi la mare şi nişte terenuri.

A fost băiat deştept, da să nu uite că a plecat de jos şi că a lucrat cu mine pe maşină. Mie nu-mi convine să-i dau 3 milioane în fiecare lună aiurea, cînd eu abia fac banii să am ce să duc acasă. Şi-mi mai cere şi taxă de curvie! Am stat ce-am stat la el, la 2000 şi i-am zis că plec. M-am dus la Meridian şi am stat vreo trei-patru luni. Nu mi-a convenit treaba acolo şi m-am întors la el. Cînd m-a văzut mi-a zis de la uşă: «Tu o să plăteşti taxa de curvie». Adică eu, faţă de restu’ care n-au plecat de la firmă, îi mai dau 500 de mii în plus în fiecare lună. Şi am fost prieten cu el de-o viaţă“, adaugă acesta.

Coborîm Podul Grand şi mă întreabă adresa. Îi spun şi monologul continuă: “Aşa că mîine dimineaţă, mă duc la el la sediu şi o să-i spun că mie nu-mi convinde să-i dau 3 milioane pe lună după ce am 2-3 comenzi pe seară pe care mi le dă aia prin staţie, şi alea de maxim 200 de mii. O să-i explic şi dacă mă înţelege bine, dacă nu, mă fac zugrav, că m-am săturat!”, îşi termină nea Mihai discursul.

După 15 minute în care mi-am notat cu greu ideile principale într-un mesaj pe telefon, achit şi cobor. Rămîn surprins că noaptea cît mai mulţi taximetrişti îşi povestesc viaţa şi vorbesc despre problemele pe care le au la firma la care lucrează, în cazul nostru, Taxi 2000.

A venit vremea să ne despărţim!

Posted on Apr 29, 2009 04:32:53 PM

Au trecut aproape patru ani, din ziua în care am trecut pragul într-o nouă aventură. Venit dintr-o lume mică, necunoscută, practic, am mers mai departe pentru a vedea cum e. Şi mi-a plăcut! Au fost zile mai bune, zile mai rele, fiecare cu rostul ei. Fie că era soare, că ningea sau ploua torenţial. Trezit cu noaptea în cap pentru a experimenta ceva nou, pentru a afla sau pentru a desluşii căile unui drum lung, încoronat cu succes. Nopţi nedormite şi amintiri plăcute! Colegi minunaţi, care au fost alături, atunci cînd a fost nevoie . Colegi pe care i-am ajutat şi m-au ajutat în momentele cheie.

După aproape 4 ani, astăzi a fost ultima zi petrecută lîngă oamenii cu care am împărţit aceeaşi încăpere. Fie că erau din Bucureşti sau din provincie, fie că erau băieţi sau fete, cu toţii vor avea un loc cît de mic undeva în mine. De astăzi ne vom vedea doar la o întîlnire, la un suc, sau la o plimbare prin parc.

Nu ai cum să uiţi anii în care te-ai format şi ai ajuns să ştii că mîine, dacă o vei lua pe un nou drum, vei redescoperi alţi oameni care merită să fie apreciaţi!

Aveţi grijă de voi şi multă baftă în continuare ;)

P.S. Urmează sesiunea, apoi licenţa :) Iar vă faceţi planuri?

Primul interviu după demisie al Simonei Pătruleasa: “Am fost dezamăgită, nu forţată!”

Posted on Apr 7, 2009 02:51:24 PM

740-132204-nu.jpgINTERVIU EXCLUSIV

Simona Pătruleasa a demisionat luni din Antena 1. Ea spune că au contat destul de mult şi răutăţile colegelor

- Simona Pătruleasa şi Antena 1 se despart.
- Mă gîndesc la acest lucru de ceva timp şi nu mi-a fost foarte greu pentru că în momentul în care aşteptările mele au fost dezamăgite, demisia a venit cît se poate de firesc.

- Care-i raportul amintiri plăcute / amintiri neplăcute?
- Sînt multe momente plăcute, dar din păcate şi mai puţin plăcute.

- Mergi către ProTV?
- Nu am demisionat pentru a pleca undeva. Am vrut doar să plec şi atît. Nici gînd să plec la ProTV.

- Decizia de a pleca a fost luată după ce “Interviurile Simonei” a fost scoasă din grila de programe a GSP TV?
- Emisiunile intră şi ies dintr-o grilă destul de uşor. Era normal să se întîmple asta pentru că GSP TV transmite acum returul Ligii I, iar emisiunea era vineri. Nu aveam de ce să-mi dau demisia din acest motiv, pentru că îmi rămîneau ştirile.

- Ai fost sunată de Camelia Voiculescu înainte sau după demisie?
- Nu am fost sunată de doamna Voiculescu. Nu am fost forţată să plec!

- Ce regreţi după atîţia ani la pupitrul ştirilor?
- Îi regret pe unii dintre colegii mei care mi-au demonstrat în aceste zile că îmi sînt şi prieteni adevăraţi.

- Ce-ţi propui de acum încolo?
- Să nu mă schimb doar din dorinţa de a fi pe sticlă! Să am puterea să o iau de la capăt atunci cînd simt că trebuie, să decid în linişte ce vreau să fac mai departe.

- Este adevărat că au contat în alegerea deciziei tale de a renunţa şi răutăţile colegelor?
- Daaaaaaaaaaaa!

- Cine îţi va locul la ştirile de la ora 19:55?
- Probabil Crina, pentru că este cea care a venit după mine şi acesta este cursul normal al lucrurilor, dar oricare dintre colegele mele sînt convinsă că ar fi potrivită. Şefii vor decide în final.

- Ai un mesaj pentru cei care te-au urmărit seară de seară?
- Nu pot decît să le mulţumesc.

Cristina Dochianu, Crina Abrudan şi Iulia Pîrlea sînt cele care vor prezenta ştirile sportive după plecarea Simonei

Bilanţul CSR 2008

Posted on Feb 22, 2009 11:09:52 AM

Am primit astăzi o invitaţie de la Dragos Dehelean, să particip la Bilanţul CSR pe 2008. Trebuie  să scriu un post pe blog, şi să răspund la patru întrebări. Detalii aici.

Nu o mai lungesc şi pornesc la drum.
1. Care sînt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea în societate şi de ce?

-Petrom, pentru implicarea deosebită pe care a avut-o în proiectele de responsabilitate socială. Mi-a plăcut programul gen campanie publicitară” Viteza distruge vieţi” şi programul” Olimpicii Petrom”.
-Vodafone, pentru campania – program naţional de donare de sînge, “O şansă pentru viaţă” şi pentru campania”Împreună învingem autismul!”.
-Vel Pitar, pentru programul de educaţie nutriţională ”Uşi deschise către viitor”.

2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2008 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate?

2008 a fost un an bun. Aşteptam mai multe, de la marile branduri precum Tuborg, Coca-Cola şi de la marile firme de construcţii, care nu prea au investit în CSR.

3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2009?

Este un an greu, este criză. Bugetele sînt mult mai mici decît anul trecut. Trebuie să continue toate proiectele începute şi aş dori implicarea pe programe educaţionale pentru copiii inteligenţi, atragerea tinerilor mult mai mult în aceste programe. Îmi doresc cît mai multe proiecte CSR şi o mai mare implicare din partea firmelor care poluează mediul peste normele admise.

4.Cum crezi că le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumperi, să fie mai responsabile în 2009?

Îmi plac iniţiativele bune. Pot să le promovez în cercul meu de prieteni, la locul de muncă, pe blogul personal, prin posturi sau prin afişarea de bannere. Totul gratuit , pentru o cauză bună. Îmi face plăcere să cumpar un  produs din valoarea căruia să ştiu că o parte va fi donat.