Prejudecati legate de PR-isti

Ma indoiesc sincer ca exista meserie pe lumea asta care sa nu fie tributara prejudecatilor multimii. Prin multime inteleg aici pe cei care nu lucreaza in domeniu sau mai rau, nu au nici o treaba cu domeniul respectiv. Dar, evident, sunt liberi sa-si dea cu parerea si sa creada ce vor ei.

Despre meseria de PR se zice in general ca e cool. De ce cool, s-ar putea sa va povestesc intr-un post viitor. Acum ne oprim la prejudecati. Le prezint intr-o ordine intamplatoare:

1. PR = Relatii cu publicul. Nu, Relatii Publice nu inseamna relatii cu publicul; ci cu publicurile, pe care le impartim in doua categorii: extern (presa, furnizori, clienti etc) si intern (angajati).
2. PR-ul e meserie numai pentru fete. Stiu cativa specialisti in Relatii Publice barbati, si de la noi si de-aiurea si nu se descurca rau deloc.
3. Daca esti PR-ista atunci singur esti blonda, fotomodel, frumoasa dar mai putin inzestrata la etajul superior, analfabeta, inculta etc. As putea da o multime de exemple care sa contrazica aceasta teorie, dar ii las pe sustinatorii ei sa le descopere singuri.
4. Ca sa ajungi PR-ista (mai ales la o companie, dar e valabil si in agentii), mai intai trebuie sa-ti demonstrezi competentele in fata sefului. Iar demonstratia nu are nimic ide-a face cu internetul. No comment – ar fi, de altfel inutil, in fata unor asemenea ineptii.
5. Viata de PR-ist(a) e roz-bombon, totally glamorous si se imparte intre evenimente mondene, lunch-uri cu ziaristii si telefoane. Gresit, inseamna documentare, inspiratie, creativitate, deadlineuri imposibile, oameni imposibili, emailuri, si da, telefoane.

Lista ramane deschisa.